Nu am mai scris demult pe blog. Uneori am impresia că inspiraţia m-a părăsit cu desăvârşire.
Gândurile şi căldura de afară nu mă lasă să dorm în această seara!
Mi-am luat laptopul pe balcon căci Luna mă ţine de vorbă.
Îşi artă urmele şi se plânge, căci a văzut multe la viaţa ei!
Îmi povesteşte despre fratele ei Pământul, despre toate cele rele dar şi cele bune văzute aşa… din exterior. Şi-ar dori ca oamenii să nu mai fie aşa de egoişti. Noi ne gândim numai la noi. Dar, de Pământ uităm din ce în ce mai mult!
Mi-a spus că oamenii au uitat şi de ea, pe vremuri iubitul îi spunea iubitei lui: “Pentru tine am să urc în ceruri şi am să îţi dau Luna în dar!”
Mai demult oamenii îşi ridicau privirea spre cer şi o priveau cu admiraţie. Scriau despre ea, iar ea îi asculta pe toţi. “Acum nu mai au timp să stea de vorbă cu mine.” Îmi spuse cu glasul sugrumat.
I-am promis că, de fiecare dată când îşi va face apariţia, eu o să îmi fac timp să vorbesc cu ea. Căci, inclusiv eu sunt unul din oamenii ce uitaseră să vorbească cu Luna.
Am discutat multe, enorm de multe. Somnul şi-a făcut apariţia şi ne-am despărţit cu gânduri bune!
Până data viitoare, Mulţumesc că eşti acolo şi ne veghezi în fiecare noapte!
https://www.youtube.com/watch?v=huRvdtTh2bA 🙂
Stii, luna chiar iti poate fi cea mai buna prietena, mai ales noaptea cand toata lumea doarme si ai timp sa meditezi la toate ale tale. Oamenii nu mai au timp sa priveasca lucrurile importante. Nu mai privesc nici oamenii importanti din vietile lor. Sunt egoisti si uita sa se bucure de micile placeri ale vietii.
Luna aculta toti nostalgicii vremurilor in care timpul trecea altfel si toti insomniacii care o admira pe parcursul noptii. 🙂
Esti un lunatic 🙂 Sa ne mai spui ce-ati mai vorbit. Spor!