Gânduri creţe

Acum muuuultă vreme, pe când aveam doar 5-6 ani, locuiam cu sora şi părinţii mei în “oraşul” Scorniceşti. Poate cei mai în vârstă au auzit de localitatea de baştină a răposatului conducător (Nicolae Ceauşescu). Era un oraş mititel dar frumos, plin de flori şi alei verzi. La marginea oraşului era şi o mică zonă industrială, o fabrică de conserve şi câteva uzine.

De acolo am primele amintiri ale copilăriei mele. Acolo am învăţat alfabetul şi cifrele. Clasa întâia am absolvit-o cu coroniţă. Îmi aduc aminte ca am fost la un pas de a fi Pionier, dar nu am mai apucat ceremonia de învestire care ar fi urmat în anul 1990. Dar am fost Şoim al Patriei? Am fost!

Şoimii Patriei erau preşcolarii, cei care erau la grădiniţă şi urmau să meargă la şcoală. Îmi aduc aminte de cămaşa portocalie cu epoleţi şi de pantalonii albaştrii. Ţin minte că aveam şi sapcă şi cravată albastre. Arătam precum piticotul din drepta acestui articol.

Să trecem peste Şoimi şi Pionieri şi alte structuri ale vechiului regim, că doar vorbeam despre amintiri şi gânduri creţe!

Îmi aduc aminte cu plăcere de clătitele cu dulceaţă de vişine făcute de mama şi de faptul că le furam şi le duceam afară, copiilor de la bloc. Când eram mic, nu prea mă împăcam cu mâncarea, mama poate să confirme ce lupte ducea cu mine atunci când venea ora mesei. Faptul că “mâncam” clătită după clătită în ziua respectivă… i-a dat mamei mele de gândit. Aşa că, a luat-o pe urmele mele să vadă ce fac eu cu clătitele. Nu mare i-a fost mirarea când, sub scările de la bloc, mă aştepta o ceată de piticoţi, frumoşi aliniaţi ca la şcoală, salivând cu gândul la clătita aburindă. Iniţial m-am speriat şi am zis că acea clătită este pentru mine şi ca eu o mănânc: “- Uite aşa Hap Hap Hap!” am zis şi am înfulecat clătita în faţa mamei mele şi a cetei de copii care credeau că nu vor mai primi deliciosul desert. Bineînţeles că a făcut mama un platou întreg pentru toată gaşca, nu ştiu dacă de bucurie că fiul ei a halit “hap hap hap” o clatită întreagă sau de mila copiilor de sub scări. Acum, la ani buni după întâmplarea cu clătitele, mama nu mai ştie cum să mă oprească din înfulecat, orice, nu numai clătite. Bine, ţinând cont că pe acasă mai dau de 2-3 ori pe an, se bucură când ai ei copii înfulecă “hap hap hap” … şi, să fim serioşi, mâncare ca la mama acasă nu există niciunde pe întregul pământ.

Îmi mai aduc aminte de Costică Muşchiuleţ, un copil mai zdravăn şi mai nărăvaş, care avea un obicei să spargă geamuri cu mingea de fotbal. Cel mai bine îmi aduc aminte de Corina. Vecina mea de la 2 (decât două etaje avea blocul respectiv). Îmi aduc aminte de părul ei creţ-creţ şi roşcovan, îmi aduc aminte de zâmbetul larg şi de strungăreaţa ei, precum şi de faptul că vorbea sâsâit (tot din cauza strungăreţii). Cred că era cu un an sau doi mai mare decât mine. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea, căci viaţa a urmat alte drumuri. Eu m-am mutat cu părinţii la Craiova iar ea … a rămas în urmă. Ştiu că mama mea a reluat cândva legătura cu mama ei, dar ce face EA … habar nu am. Însă nu am să uit niciodată zâmbetul şi părul ei cel creţ şi roşcovan: un păr frumos și sănătos. Bănuiesc că a studiat ceva, poate a devenit mămică, poate şi fetiţa ei moşteneşte acelaşi păr creţ şi frumos ca al mămicii ei în copilărie. Poate, de-a lungul timpului a folosit produse cosmetice gen vopsea de păr sau poate a folosit alte metode de “maltratare” a părului gen placa de întins, uscător şi altele. Cu siguranţă însă, ar fi folosit produse de tradiţie precum un balsam pentru volum din gama Gerovital tratament expert  sau oricare dintre produsele Farmec specifice, astfel devenind doctorul personal al părului său. 

Din păcate nu am de unde să ştiu dacă fata din amintirile mele a folosit astfel de produse sau nu… Ceea ce pot însă, din proprie experienţă cu siguranţă spune, este că aş recomanda oricui produsele Farmec pentru a avea o podoabă capilară de invidiat.

Gândurile mele creţe, precum şi valul de amintiri, mi-au adus un sentiment de nostalgie al acelor vremuri şi al acelui oraş mic şi plin de flori. Ce vremuri!

Acest articol participă în competiţia blogosferică SuperBlog 2015