Început de octombrie cu vise

Mă plimbam pe stăzile unui orăşel mic din nordul Germaniei.

Gândurile îmi zburau care pe unde. Era târziu, cel puţin pentru lumea asta, mecanizată … ca un ceasornic elveţian. Înainte de miezul nopţii, doar eu şi micile păsărele de noapte mai făceam zgomot în liniştea micului orăşel.

Mergeam agale spre casă, după o seară minunată alături de o parte din colegii de la muncă. Pe străduţele moarte, fără ţipenie de om, eram doar eu cu gândurile mele. Frigul de început de toamnă îşi arăta colţii pe pielea feţei mele. Mă gândeam numai ce plăcut trebuie să fie un început de octombrie la o terasă undeva la malul Mării Marmara, în tumultul metropolei Istambul. 

Cu siguranţă terasa ar fi fost plină de turiştii care ar fi fost încântaţi de programul artistic pus în scenă de cei câţiva dansatori şi muzicanţi. Mirosul de cafea turcească ar face oricare simţ să tresară la fiecare degustare.

M-aş fi aşezat la o masă şi aş fi comandat o cafea la ibric. Aş fi simţit căldura cafelei turceşti autentice, iar fiecare celulă din corpul meu ar fi vibrat de fericire. 

Aş fi plecat la o plimbare pe faleză, iar briza mi-ar fi sărutat obrajii. Încă aş purta savoarea cafelei în timp ce m-aş aşeza pe o bancă pentru a asista la spectacolul care l-ar avea protagonist pe mândrul Soare. Aş merge agale spre camera de hotel cu gândul de a mă trezi dis-de-dimineaţă pentru a mai savura o cafea turcească şi a mă bucura şi de un răsărit aromat.

Trebuie să mă trezesc din visul meu oriental cu o mie şi una de arome, pentru că vremea din micul oraş nu ţine cu mine şi mă pune să grăbesc pasul căci stă să plouă. În pasul meu grăbit nu mă gândesc decât la cafea şi la terasa de pe malul Mării Marmara. Paşii mi se opresc în faţa unui magazin de electrocasnice. Mai exact în faţa unei cafetiere profesionale. Lucrul acesta mă face să îmi doresc să ajung mai repede acasă pentru a putea căuta mai multe informaţii despre cum aş putea să îmi fac o cafea la ibric precum cea visată de mine.

Ajuns acasă am început “vânătoarea” după o cafetieră profesională. Am găsit o sumedenie de oferte care mai de care mai preţioase. Am găsit o sumedenie de reţete de cafea la ibric, dar şi că există cafetiere ce prepară cafeaua precum cea la ibirc. Spre bucuria mea am găsit un magazin online de cafetiere,  ce are în oferta sa un astfel de aparat special. Aşa am descoperit cafetiera profesională Arzum Okka. Am mai aflat şi că a primit Red Dot Design Award în anul 2014 – o competiţie mondială cu vechime (încă din anul 1954) unde se premiază cele mai bune produse sau concepţii de produse. Acest premiu este un atestat ce întăreşte şi mai mult valoarea şi calitatea unui produs.

Nu îmi rămâne decât să îmi fac un cadou de crăciun, pentru că merit să mă bucur de o cafea la ibric, deşi este făcută de o cafetieră. Mă bucur că am găsit informaţii despre această cafetieră şi mă bucur să anunţ că acest articol participă în competiţia blogosferică    SuperBlog 2015  şi are ca sponsor   un sponsor cu tradiţie şi probe deosebit de plăcute în această frumoasă competiţie.

Surse imagini MarketOnline şi Google