Cu blana la vedere

Acum câţiva ani, pe vremea când eram student, organizam destul de des diverse activităţi extracuriculare alături de colegii de facultate.

Se întâmpla la un început de vară sau mai exact în plin sezon de grătare. Ne adunasem un grup destul de mare (să fi fost vreo 20 de inşi?); hotărâsem cu câteva zile înainte să petrecem un weekend în apropierea oraşului, undeva la pădure unde să ne bucurăm de iarba verde, de razele soarelui şi de un gustos grătar. Ne-am adunat cu toţii la supermarket, am făcut repede cumpărăturile pentru grătar şi am purces spre destinaţie.

Aici am aşezat păturile … o parte la umbra răcoroasă a pădurii şi o altă parte la soare, astfel încât doritorii să facă o cură sănătoasă de băi de soare.

Eu, cum am fost declarat ulterior, grătaragiul şef, am întins grătarele. Pentru 20 de inşi ne-au trebuit vreo trei bucăţi. Am dat drumul la foc şi împreună cu fetele am organizat pregătirea preparatelor. Treaba mea a fost legată de “porcării” şi “găinării” adică: fleicile de carne, cârnaţii, aripioarele şi pieptul de pui, iar fetele au pregătit salatele de crudităţi, au aranjat “masa” etc. Berea a fost scoasă din lăzile frigorifice, iar carnea a început să sfârâie pe grătar.

Unii băieţi s-au încins la un fotbal în frumoasa poieniţă dintre pomi; fetele s-au pus la “dospit” la soare. Noi, băieţii făceam cu rândul la întors micii şi carnea, nu cumva să se ardă. Mai o alergare după minge, mai o rundă de întors micu’ pe grătar, mai o bere… spiritele s-au încins şi băieţii au rămas la bustul gol. Printre ei era şi Sebastian, unul dintre prietenii noştri cu o pilozitate excesivă. Cu toţii ne simţeam super bine. Ascultam muzică, fetele jucau cărţi, carnea se pârpălea pe grătar, mai trebuia un pic de haz, sau cineva să facă o glumă sau să spună bancuri şi meniul era complet. Nu a trebuit să aşteptăm prea mult căci Maria, sau “mămica noastră”, cea care în acea zi îşi uitase ochelarii de vedere acasă şi nu prea “ochea” bine ce se întâmplă în depărtare, îl observă pe Sebastian jucând fotbal şi zice:

“- Oare lui Sebastian nu i-o fi cald cu helanca aia neagră pe el? Toată lumea e la bustul gol şi el joacă fotbal în helancă pe gât!”

Aici s-a terminat şmecheria! Toată lumea s-a pus pe râs. Doar Maria nu pricepea ce se întâmplase, ce au TOŢI de se prăpădesc de râs. Poate nu aţi citit mai sus, dar am spus că Sebastian este un bărbat cu muuuult păr pe corp. Atat de mult încât Maria, cea fără ochelari, a crezut că Sebastian este îmbrăcat cu o helancă neagră. Mai bine de 10 minute am râs cu lacrimi, mai mai să ni se ardă carnea pe grătar. A fost o zi pe care o povestim mereu în cercul nostru de prieteni.

Sebastian este la fel de “blănos”, “helanca” este încă la locul ei, deşi a cochetat cu mai multe metode de epilare. Uneori glumeam şi ne gândeam să îi cumpăram cadou de ziua lui un kit pentru epilat. 

Nu ştiu dacă s-ar fi bucurat sau s-ar fi supărat dar cu siguranţă ar fi fost haios să îl vedem cum deschide cadoul şi găseşte numai produse pentru epilat.

Acest articol a fost scris pentru competiţia SuperBlog 2015

sursă imagini Google